vineri, 3 septembrie 2010

Toamnă udă

Miros de toamna ,
Parfum de frunze moarte ,
Copii ce merg spre scoala .
Cu un ghiozdan in spate .

Noi inceputuri vechi ,
Natura  a amortit
Si frunzele se leagana
Precum un candelabru ruginit .

Imbratisata sta ploaia cu vantul
Cand frigul gadila pamantul
Si norii vantul ,
Zburand ca gandul .

La primul lor stranut usor
Sare pe ram , pornind in zbor , un puisor
Razlet , soarele ne face din ochi
Cu greu facandu-si loc de stropi .

Caci ea , in straie ruginii se poarta
Si-i slaba , uda si uscata
Cand sufla aspru peste noi ,
Ne lasa garbovi , reci si goi .

                                                              Alex`ndr A.

6 comentarii:

  1. mi-au placut foarte mult versurile:*

    RăspundețiȘtergere
  2. # Foarte frumos! :x
    Iar imaginea aia, e absolut superba :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cnad frigul gadila pamantul

    Expresia asta mi-a placut cel mai mult. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. superbe versurile tale..imi plac mult rimele :D o sa mai trec pe aici ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. multumesc pt aprecieri ! si data viitoare . >:d<

    RăspundețiȘtergere